Ce am învățat eu despre scrisul creativ

Scrisul creativ are efect terapeutic, te ajută să îți pui ordine în gânduri și în sentimente, iar scrisul de mână ajută la activarea unor zone din cortex ce dezvoltă abilitățile cognitive. Scrisul este prezent peste tot în jurul nostru – la școală sau la job, pe rețelele de socializare sau prin e-mail și prin scrisori, e drept că din ce în ce mai rar.

Deși am descoperit bucuria lecturii la o vârstă fragedă, cu scrisul creativ am avut mereu o relație încordată – ba mă aruncam cu totul în proces și scriam constant, ba fugeam în direcția opusă și îl luam pe „Nu am talent” în brațe. Îmi amintesc că în liceu am avut un blog de poezie și, de câte ori aveam câteva momente libere, îmi notam gândurile pe orice aveam la îndemână. Așa am făcut luni de zile, până când, descurajată că nu am atâția cititori pe cât mi-aș fi dorit, am lăsat pana-n cui. Acesta este doar un exemplu pentru instabilitatea mea legată de această pasiune.

De când am început să lucrez la Bookster, am avut ocazia să ies în afara zonei de confort și să scriu din când în când recomandările mele de lectură. Încet, încet, am început să prind curaj în urma feedback-ului primit și să-mi doresc să scriu diferite texte. Cu toate acestea, pasiunea mea a rămas într-o formă latentă.

La începutul anului 2020, m-am trezit însă, cu nevoia de a scrie ce simt, ce văd, ce cred și de data aceasta, am fost hotărâtă să fac lucrurile ca la carte. Așa că am citit articole și cărți, am urmărit podcast-uri și ce fac alți scriitori și am început să scriu metodic, constant și conștient.

Pentru că este important să facem ceea ce ne place și pentru că sunt de părere că o pasiune merită să fie cultivată și dezvoltată, m-am gândit să împărtășesc trucurile pe care le-am descoperit și aplicat eu în ultima perioadă:

• Să fii constant este mai important decât să fii talentat – sau cu alte cuvinte, talentul este ceva ce se învață dacă chiar îți dorești să faci un anumit lucru. Alegând să scrii în fiecare zi timp de 15-30 minute, ajungi să îți perfecționezi stilul și să ajungi mai aproape de ceea ce îți dorești. Așa cum spune și Malcolm Gladwell, poți deveni un profesionist după 10.000 de ore de practică.
• Exploatează-ți sentimentele – acesta este unul dintre cele mai bune sfaturi pe care le-am primit. Alege un sentiment și scrie în jurul lui o poveste. Pornește de la intensitate mai mică și crește-l. Rând pe rând, încearcă să faci asta cu toate trăirile din spectrul uman, apoi gândește-te care sunt cele pe care le redai și le stăpânești cel mai bine și asupra cărora trebuie să mai lucrezi.
• Citește ca un scriitor – pentru început, alege o poveste pe care ai citit-o și care ți-a plăcut mult și recitește-o, urmărind stilul scriitorului. Notează ce îți place și ce ți-ai dori să poți face și tu în textele tale și notează și lucrurile care ți se par exagerate, fără relevanță, care aveau potențial să fie mai bune. Încearcă apoi să urmărești aceste reguli proprii în momentul în care îți scrii poveștile.
• Arată, nu spune – dă profunzime poveștii și nu te limita la a scrie o înșiruire de fapte (decât dacă îți dorești să scrii un text științific).
• Urmărește o structură în procesul de creație – o formă de organizare care mie personal îmi place și după care mă ghidez de cele mai multe ori este:
  1. Formulează ideea/alege subiectul textului tău;
  2. Documentează-te/analizează informațiile pe care le ai – această etapă este importantă mai ales dacă vrei să explorezi un subiect despre care nu ai informații sau despre o experiență de viață pe care nu ai trăit-o tu;
  3. Gândește–te care este scopul textului tău – îl scrii pentru tine, pentru ceilalți, cine o să îl citească și de ce?
  4. Organizează–ți ideile – așterne pe hârtie gândurile tale și ordonează-le în așa fel încât să aibă sens și să spună povestea pe care ți-ai imaginat-o;
  5. Scrie primul draft de text;
  6. Rescrie – unul dintre pașii cei mai importanți este să recitești și să rescrii povestea de câte ori ai nevoie, până simți că ai atins claritatea pe care ți-o doreai; pentru mine, aceasta este cea mai dificilă etapă și aproape de fiecare dată îmi e greu să recitesc ce am scris, însă mă înarmez cu răbdare și o iau iar și iar de la capăt.

Personal, tratez scrisul ca pe un exercițiu psihoterapeutic – în scris refulez sentimente, iau decizii diferite și încerc să explorez posibilitățile pe care le-aș fi avut dacă în punctele de cotitură din viața mea aș fi ales alte oportunități.

Indiferent că scrii pentru a te relaxa, pentru a-ți explora sentimentele sau pentru faimă, sugestia mea este să faci asta constant și să te bucuri de beneficiile scrisului în general.