Pe scurt – Când corpul spune nu, Gabor Mate

Gabor Mate, medic specializat în dependențe, ADHD și alte probleme de natură psihică, punctează în cartea sa impactul pe care îl au emoțiile puternice și stresul asupra organismului nostru, creând o punte între dimensiunea spiritual-emoțională și cea fizică.

Tendința generală este de a ne dori să fim puternici, indestructibili și greu de atins, lucru care ne determină să fim mai aspri cu noi înșine, să ne ascundem furia și suferința. Însă Mate subliniază că negarea problemelor personale nu le face să dispară, ci, din contră, acestea rămân neadresate și au un impact negativ asupra stării noastre de sănătate. Concret, ne este subliniată legătura pe care am trecut-o cu vederea de-a lungul timpului dintre emoțiile puternice și bolile sau traumatismele corpului nostru.

Alegând un exemplu concret, cel a bolilor cardiace, întrucât acestea sunt cele mai răspândite la nivel global, în carte ne este prezentat modul în care stresul induce astfel de afecțiuni. Deși primul impuls este să spunem că sunt determinate de presiunea arterială mare și de colesterol, studiile amănunțite ne contrazic, căci factorul numărul 1 este stresul la locul de muncă. Acesta este cel care determină creșterea tensiunii și a colesterolului, iar pe termen mediu și lung duce la dezvoltarea de afecțiuni cardiovasculare în rândul populației. Ramura care se ocupă de legăturile respective este cunoscută sub numele de psihoneuroimunologie.

Punctul de pornire este însăși emoția puternică, fiind descrisă ca o descărcare chimică, electrică și hormonală a sistemului nervos care influențează buna funcționare a organelor interne. Stresul cu precădere este cel care duce inclusiv la apariția unor boli cronice.

Mate consideră că trebuie să înțelegem stresul ca pe un răspuns la o amenințare iminentă percepută de organismul uman. Accentul cade pe percepția individuală, căci fiecare dintre noi are stresori diferiți (=stimuli care ne determină să fim stresați).

În plus, deși stresul afectează aproape tot organismul, principalele trei sisteme afectate de expunerea prelungită la acesta sunt cel hormonal, digestiv și imun. Acest lucru are la bază secreția de cortizol din perioadele stresante, care pe termen scurt sunt menite să te ajute să te concentrezi pe problema cea mai apăsătoare și să intri în modul de atacă sau fugi. Pe termen lung, organismul tău va fi mai obosit, imunitatea acestuia scade și riscul de boli cardiovasculare crește. Iar odată cu scăderea imunității și cu expunerea prelungită la stres, organismul începe să se comporte ca în cazul unei boli autoimune și să-și atace propriile celule.

Gabor Mate merge cu explicația mai departe și subliniază că, de regulă, cei care suferă de boli autoimune tind să-i pună pe cei din jurul lor pe primul loc, neglijându-și propriile nevoi. În consecință, corpul lor le oglindește comportamentul, neștiind ce ar trebui să atace și pe care dintre celule să le identifice ca proprii.

Mai mult decât atât, autorul punctează că, deși poate părea că neajutorarea nu este ceva dezirabil, ca mecanism de coping, aceasta este foarte răspândită. Din păcate, reprimarea nevoii de ajutor în timp nu face decât să ducă la acumularea de stres. De exemplu, 85% dintre cazurile diagnosticate de scleroză multiplă au fost atribuite mediului stresant în care pacientul a trăit și mecanismul de coping tipic neajutorării. De altfel, incapacitatea de a cere ajutor sau de a crede că nu poți fi ajutat cumulată cu neputința de a refuza duce la insesizarea stresului din viața ta, cu toate că el este prezent, până în punctul în care corpul tău spune „Nu”.

În plus, în această carte este abordat și subiectul traumelor din trecut. Concluzia la care ajunge Mate este că cei care au avut parte de evenimente traumatice sunt mai predispuși la a nu percepe cu acuratețe durerea fizică, ceea ce duce la un impact mai mare al stresorilor din jur până când organismul începe să se resimtă. Acestea au fost asociate și cu sindromul colonului iritabil, cu precădere în cazul traumelor fizice și abuzurilor sexuale.

O altă evidențiere interesantă a medicului este că persoanele diagnosticate cu scleroză laterală amiotrofică (SLA) par să fie foarte drăguțe și simpatice, întrucât acestea au învățat să-și reprime sentimentele puternice în urma unor traume din trecut. Practic, există o corelație între modul de gestionare a traumele respective și diagnosticul de SLA. Un alt detaliu ce trebuie menționat este că toleranța nu se extinde și asupra propriei persoane, ci din contră, sunt mai mari șansele să își împingă limitele și să refuze să ia o pauză.

Ce este de subliniat în această direcție este că autorul nu consideră că astfel de particularități ale personalității umane sunt factori pentru bolile respective, însă acestea combinate cu o predispoziție genetică pot duce la o șansă mai mare de declanșare a afecțiunii.

Cu alte cuvinte, deși poate părea că suntem trași la răspundere pentru bolile noastre sau că alții sunt puși sub această etichetă a vinovăției, realitatea este că a fi conectați la noi și la emoțiile noastre ne poate ajuta să nu dezvoltăm afecțiuni la care suntem predispuși, iar pe termen lung să fim mai sănătoși.

În concluzie, întrucât sănătatea fizică este corelată puternic în opinia lui Gabor Mate cu starea emoțională, este important să nu ne reprimăm sentimentele să fim conectați la ele și să ne dăm voie să le simțim. Astfel, vom știi când ne trag un semnal de alarmă asupra unor posibile afecțiuni ce ar putea apărea în viitor, dacă vom continua să trăim în același stil care ne provoacă trăirile respective.